Prescripția executării silite este una dintre cele mai frecvente probleme întâlnite în dosarele de executare mai vechi. De multe ori, întrebarea este formulată simplu: „au trecut trei ani, mai poate continua executarea?”
Răspunsul nu poate fi dat doar prin numărarea anilor de la scadența datoriei sau de la data unui contract.
Pentru a stabili dacă executarea este prescrisă trebuie verificat momentul de la care a început să curgă termenul, dar și tot ceea ce s-a întâmplat ulterior: formularea cererii de executare, actele întocmite în dosar, eventualele plăți, recunoașteri ale datoriei, perioadele de suspendare și reluarea executării.
De aceea, în dosarele în care se invocă prescripția, cronologia este esențială.
Care este termenul de prescripție a executării silite?
Potrivit art. 706 Cod procedură civilă, dreptul de a obține executarea silită se prescrie, ca regulă, în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel.
Pentru titlurile emise în materia drepturilor reale, termenul prevăzut de lege este de 10 ani.
În cazul hotărârilor judecătorești și arbitrale, termenul începe să curgă de la data rămânerii definitive a hotărârii. Pentru celelalte titluri executorii trebuie stabilit momentul în care s-a născut dreptul creditorului de a obține executarea silită.
Regula celor trei ani este, așadar, importantă, dar nu suficientă pentru a concluziona că o executare este prescrisă.
Executarea silită se prescrie automat după 3 ani?
Nu.
În primul rând, prescripția nu operează de plin drept. Potrivit art. 707 CPC, ea produce efecte numai dacă este invocată de persoana interesată.
În al doilea rând, cursul termenului poate fi suspendat sau întrerupt.
Asta înseamnă că o creanță sau un dosar de executare mai vechi de trei ani nu este automat prescris.
Trebuie verificat ce s-a întâmplat în intervalul respectiv.
De exemplu, dacă termenul a fost întrerupt printr-un act căruia legea îi recunoaște acest efect, după întrerupere începe să curgă un nou termen de prescripție. Art. 709 CPC reglementează expres acest efect.
Ce poate întrerupe prescripția executării silite?
Codul de procedură civilă prevede mai multe situații în care cursul prescripției se întrerupe.
Printre acestea se numără:
- efectuarea voluntară de către debitor a unui act de executare a obligației;
- recunoașterea datoriei;
- depunerea cererii de executare silită;
- depunerea unei cereri de intervenție în executarea începută de alți creditori;
- îndeplinirea, în cursul executării, a unui act de executare;
- depunerea cererii de reluare a executării;
- alte situații prevăzute de lege.
După întrerupere începe să curgă un nou termen.
Acesta este motivul pentru care nu este suficient să verificăm doar data la care creanța a devenit exigibilă.
De ce trebuie verificată întreaga cronologie a dosarului
În practică, analiza prescripției arată adesea astfel:
scadența creanței → cererea de executare → primul act de executare → alte acte ulterioare → eventuale plăți sau recunoașteri → perioade de inactivitate → reluarea executării
Fiecare dintre aceste momente poate avea relevanță.
Dacă există un interval lung între două acte de executare, trebuie verificat dacă în acel interval termenul a continuat să curgă sau dacă au existat cauze care l-au suspendat ori întrerupt.
De aceea, concluzia „au trecut trei ani” poate fi corectă într-un dosar și complet greșită în altul aparent similar.
Orice act al executorului întrerupe prescripția?
Aici lucrurile devin mai nuanțate.
Art. 709 alin. (1) pct. 4 CPC prevede întreruperea prescripției prin îndeplinirea unui act de executare. În practica instanțelor au existat însă interpretări diferite cu privire la tipurile de acte care au efect întreruptiv.
O decizie recentă a Înaltei Curți, pronunțată în 2025 într-o procedură de hotărâre prealabilă, descrie tocmai această divergență: unele instanțe au considerat că doar actele care avansează efectiv executarea și produc efecte asupra patrimoniului debitorului întrerup prescripția, în timp ce alte instanțe au acordat efect întreruptiv unei categorii mai largi de acte ale executorului.
Pentru client, concluzia practică este importantă: într-un dosar vechi nu trebuie presupus automat nici că orice act al executorului a întrerupt prescripția, nici că perioada de inactivitate conduce automat la prescriere.
Trebuie verificat act cu act.
Plata sau recunoașterea datoriei poate influența prescripția?
Da.
Un act voluntar de executare a obligației sau recunoașterea datoriei poate întrerupe termenul de prescripție.
De aceea, în analiza unui dosar trebuie verificate și:
- plățile parțiale;
- acordurile de plată;
- angajamentele asumate față de creditor;
- corespondența din care poate rezulta recunoașterea obligației.
Uneori, un document pe care debitorul nu îl consideră important poate schimba complet calculul termenului.
Prescripția poate interveni și după ce executarea a început?
Da, iar acesta este unul dintre aspectele pe care merită să le explicăm clar.
Formularea cererii de executare întrerupe prescripția, însă după întrerupere începe să curgă un nou termen. Actele ulterioare pot, la rândul lor, produce efecte asupra cursului prescripției.
În practica judiciară s-a discutat expres posibilitatea intervenirii prescripției și în cursul unei executări deja începute, atunci când între acte relevante trece o perioadă suficient de mare și nu există alte cauze de suspendare sau întrerupere.
Asta înseamnă că într-un dosar început cu mulți ani în urmă trebuie verificată nu doar data de început, ci și activitatea desfășurată ulterior.
Prescripția se invocă prin contestație la executare?
n cursul unei executări, prescripția poate fi invocată de persoana interesată, inclusiv pe calea contestației la executare.
Important este însă momentul și actul în raport cu care este invocată.
Dacă problema privește prescrierea dreptului de a începe executarea, analiza poate fi diferită de situația în care se susține că prescripția s-a împlinit ulterior, în cursul unui dosar execuțional mai vechi.
Pentru analiza unei contestații și a termenelor aplicabile unul dintre avocații din echipa noastră poate să evalueze concret situația dumneavoastră.
Ce documente trebuie verificate pentru calculul prescripției
Într-un dosar în care există suspiciunea că executarea este prescrisă, sunt importante în special:
- titlul executoriu;
- data la care creanța a devenit exigibilă;
- hotărârea judecătorească și data rămânerii definitive, dacă este cazul;
- cererea de executare silită;
- încheierea de încuviințare;
- somațiile;
- adresele de poprire;
- procesele-verbale și încheierile executorului;
- dovezile plăților;
- eventualele recunoașteri ale datoriei;
- actele de suspendare sau reluare a executării;
- istoricul complet al dosarului.
Dacă executarea durează de mulți ani, de cele mai multe ori analiza corectă presupune ordonarea cronologică a acestor documente.
Un exemplu simplificat
Să presupunem că o creanță a devenit exigibilă în 2018.
Creditorul formulează cererea de executare în 2019. Acest demers poate produce întreruperea prescripției.
În 2020 este efectuat un act de executare relevant.
Apoi nu se mai întâmplă nimic timp de câțiva ani, iar în 2025 executorul încearcă să continue procedura.
Nu este suficient să spunem:
„Creanța este din 2018, deci au trecut mai mult de trei ani.”
Trebuie analizat efectul cererii de executare din 2019, efectul actului din 2020 și dacă între 2020 și 2025 au existat alte acte sau cauze de suspendare ori întrerupere.
Acesta este modul în care se analizează efectiv prescripția.
Avocat pentru prescripția executării silite în Timișoara
Dacă executarea este veche sau a fost reluată după o perioadă lungă de timp, putem verifica dacă există motive pentru invocarea prescripției executării silite.
Analiza poate include reconstruirea cronologiei dosarului, verificarea actelor cu posibil efect întreruptiv sau suspensiv și evaluarea posibilității formulării unei contestații la executare.
Citește mai mult despre serviciile noastre în această materie sau parcurge cadrul mai larg al procedurii.
Dacă aveți nevoie de asistență juridică sau doriți o analiză preliminară a situației dumneavoastră, puteți contacta echipa noastră aici pentru o discuție confidențială și o evaluare inițială a opțiunilor juridice disponibile.
-
Executarea silită se prescrie după 3 ani?
Ca regulă, dreptul de a obține executarea silită este supus termenului de 3 ani, însă trebuie verificat când a început să curgă termenul și dacă ulterior a fost suspendat sau întrerupt. Pentru titlurile emise în materia drepturilor reale, legea prevede un termen de 10 ani.
-
Prescripția se aplică automat?
Nu. Prescripția nu operează de plin drept, ci trebuie invocată de persoana interesată.
-
O plată parțială poate întrerupe prescripția?
Da. Un act voluntar de executare a obligației sau recunoașterea datoriei poate produce întreruperea termenului.
-
Prescripția poate interveni într-un dosar de executare deja început?
Poate exista o problemă de prescripție și în cursul executării, dar trebuie analizate actele efectuate ulterior și efectul lor asupra termenului. Practica judiciară a examinat expres această situație.
-
Ce se întâmplă dacă executarea este prescrisă?
Dacă prescripția este invocată și constatată în condițiile legii, dreptul de a obține executarea silită este stins, iar titlul își pierde puterea executorie în limitele prevăzute de art. 707 CPC.
